Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu- ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa
joi, 19 noiembrie 2009
De citit cu sufletul
Tuturor celor "pasionati" (si nu numai) de razboiul informational cu tema "Virulus H1N1" alias "Gripa Porcina", va rog sa cititi cu SUFLETUL randurile de mai jos.
"[...] Dar, vorbind de sanatate, boala si acte terapeutice, sa vedem cam ce ar fi boala. Daca suntem receptoare perfect acordabile la o banda foarte larga de frecvente, de ce anume alegem frecvente unde se manifesta vibrator (informational) astfel de "realitati"? ! In primul rand din necunoastere as spune, si mai completez cu ceva: programata, cultivata asiduu la scara planetara.
Suntem energie modulata vibrator de informatie si nimic altceva, chiar daca oglinda si simturile ne acrediteaza o altfel de "realitate". Cam ce anume se poate imbolnavi, energia sau informatia ? Presupunand ca suntem de acord ca energia este OK, mai ramane sa ne aplecam asupra informatiei. Ea nu se poate "imbolnavi" ci doar poate fi inlocuita de pseudoinformatie sau informatie viciata. Dar acest lucru se intampla frecvent cu computerele noastre si totusi nu le aruncam, dezinstalam programul viciat si-l reinstalam pe cel original, nevirusat zicem noi.
Daca stim cat este de simplu si de lipsit de dramatism, de ce oare dramatizam cand noi devenim computerul virusat?!
Desigur pentru simplul motiv ca nu stim cine si ce suntem. Cu alte cuvinte, ne place sau nu, din inconstienta, din grava identificare cu ceea ce vedem in oglinda si din frici induse din afara noastra. Pentru ca racordarea la anumite benzi de frecventa va spuneam ca se face deosebit de simplu, asa cum schimbi postul la orice radioreceptor, dar pentru a o face trebuie sa fii constient de faptul ca asa stau lucrurile.
Acest adevar odata ti l-ai ascuns singur, ratacind arhiva arhetipala prin mereu mai aglomeratul folder Gigel, apoi iti este mereu reprogramata frecventa din afara ta pe toate caile posibile si va asigur ca sunt deosebit de multe.
Mintea limitata ia nota de aparitia unui nou medicament cu bucurie si aceasta aparitie ii este adusa la cunostiinta printr-o infinitate de cai, reclame afisate, spoturi publicitare, pliante. Toate spun mintii cata grija acorda nu stiu ce structuri starii tale de sanatate iar ea o ia ca atare si se bucura... In realitate este cea mai infailibila si draconica modalitate de a te tine acordat pe frecventele joase, specifice aparitiei informatiilor referitoare la boala, la care tu te (r)acordezi. Ca urmare boala se va manifesta, mai devreme sau mai tarziu, alimentata de energia contorsionata a fricilor noastre. Odata declansata, ea se va croniciza prin proiectiile mentale ale celor din jur, din "grija pe care o au fata de tine". Rezulta o furtuna informationala din care chiar si un avizat se poate retrage cu mare greutate, cu atat mai mult cu cat "boala" face parte din randul celor etichetate ca "grave"...
In ceea ce priveste fumatul, desigur nu este un obicei firesc dar victimele facute de tutun sunt convins ca sunt mult mai putine decat cele facute de mesajul "fumatul dauneaza grav sanatatii", mesaj aparut cu obstinatie pe toate caile posibile. Acesta este un adevarat program informational de distrugere in masa si este etichetat desigur de mintea limitata drept o dovada a grijii pe care Consiliul Europei o manifesta fata de toti membrii sau inca nemembrii sai.
Nu este nevoie ca un virus ucigator sa scape de sub control si sa decimeze intreaga planeta. Daca oricare din noi va inventa o denumire sugestiva pentru o noua maladie si va povesti numai la 10 insi despre ea, ne putem astepta ca in sase luni un sfert din populatie sa dispara. Laboratoarele din lume vor sfarsi prin a-l izola pe impricinat pe o lamela de microscop si disponibilitati imense vor incepe o "ofensiva" reala impotriva unei glumite informationale. Aceasta este "lumea in care traim", sunt pe planeta forte pe deplin constiente de aceasta stare de lucruri si care au grija sa asigure o regie de inalt nivel in propriul lor interes. "
"[...] Dar, vorbind de sanatate, boala si acte terapeutice, sa vedem cam ce ar fi boala. Daca suntem receptoare perfect acordabile la o banda foarte larga de frecvente, de ce anume alegem frecvente unde se manifesta vibrator (informational) astfel de "realitati"? ! In primul rand din necunoastere as spune, si mai completez cu ceva: programata, cultivata asiduu la scara planetara.
Suntem energie modulata vibrator de informatie si nimic altceva, chiar daca oglinda si simturile ne acrediteaza o altfel de "realitate". Cam ce anume se poate imbolnavi, energia sau informatia ? Presupunand ca suntem de acord ca energia este OK, mai ramane sa ne aplecam asupra informatiei. Ea nu se poate "imbolnavi" ci doar poate fi inlocuita de pseudoinformatie sau informatie viciata. Dar acest lucru se intampla frecvent cu computerele noastre si totusi nu le aruncam, dezinstalam programul viciat si-l reinstalam pe cel original, nevirusat zicem noi.
Daca stim cat este de simplu si de lipsit de dramatism, de ce oare dramatizam cand noi devenim computerul virusat?!
Desigur pentru simplul motiv ca nu stim cine si ce suntem. Cu alte cuvinte, ne place sau nu, din inconstienta, din grava identificare cu ceea ce vedem in oglinda si din frici induse din afara noastra. Pentru ca racordarea la anumite benzi de frecventa va spuneam ca se face deosebit de simplu, asa cum schimbi postul la orice radioreceptor, dar pentru a o face trebuie sa fii constient de faptul ca asa stau lucrurile.
Acest adevar odata ti l-ai ascuns singur, ratacind arhiva arhetipala prin mereu mai aglomeratul folder Gigel, apoi iti este mereu reprogramata frecventa din afara ta pe toate caile posibile si va asigur ca sunt deosebit de multe.
Mintea limitata ia nota de aparitia unui nou medicament cu bucurie si aceasta aparitie ii este adusa la cunostiinta printr-o infinitate de cai, reclame afisate, spoturi publicitare, pliante. Toate spun mintii cata grija acorda nu stiu ce structuri starii tale de sanatate iar ea o ia ca atare si se bucura... In realitate este cea mai infailibila si draconica modalitate de a te tine acordat pe frecventele joase, specifice aparitiei informatiilor referitoare la boala, la care tu te (r)acordezi. Ca urmare boala se va manifesta, mai devreme sau mai tarziu, alimentata de energia contorsionata a fricilor noastre. Odata declansata, ea se va croniciza prin proiectiile mentale ale celor din jur, din "grija pe care o au fata de tine". Rezulta o furtuna informationala din care chiar si un avizat se poate retrage cu mare greutate, cu atat mai mult cu cat "boala" face parte din randul celor etichetate ca "grave"...
In ceea ce priveste fumatul, desigur nu este un obicei firesc dar victimele facute de tutun sunt convins ca sunt mult mai putine decat cele facute de mesajul "fumatul dauneaza grav sanatatii", mesaj aparut cu obstinatie pe toate caile posibile. Acesta este un adevarat program informational de distrugere in masa si este etichetat desigur de mintea limitata drept o dovada a grijii pe care Consiliul Europei o manifesta fata de toti membrii sau inca nemembrii sai.
Nu este nevoie ca un virus ucigator sa scape de sub control si sa decimeze intreaga planeta. Daca oricare din noi va inventa o denumire sugestiva pentru o noua maladie si va povesti numai la 10 insi despre ea, ne putem astepta ca in sase luni un sfert din populatie sa dispara. Laboratoarele din lume vor sfarsi prin a-l izola pe impricinat pe o lamela de microscop si disponibilitati imense vor incepe o "ofensiva" reala impotriva unei glumite informationale. Aceasta este "lumea in care traim", sunt pe planeta forte pe deplin constiente de aceasta stare de lucruri si care au grija sa asigure o regie de inalt nivel in propriul lor interes. "
IPS Teofan: Gând la început de post
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Lumea de astăzi este denumită adesea „societate de consum“. Cea mai mare zbatere a economiilor ţărilor dezvoltate, şi nu numai ale lor, este orientată spre „pieţe de desfacere“. Se caută cu disperare noi teritorii cu oameni care absorb tot mai diversificatele produse ale tot mai numeroşilor producători. Nimic nu rezistă în faţa avalanşei „căutătorilor de comori“, numiţi „consumatori“. Izbucnesc războaie, se destramă prietenii, iau naştere alianţe ciudate numai, şi numai pentru a dobândi acele guri mereu nesătule care să înghită fără saţ tot mai multe produse. Afirma, deunăzi, cineva că în Japonia ar funcţiona un institut cu câteva mii de angajaţi, destinat creării unor noi nevoi de consum ale oamenilor.
Dacă acest nesomn al producătorilor ar conduce la ameliorarea vieţii umane, s-ar justifica întrucâtva zbaterea lor. Dimpotrivă, cu cât avansăm mai mult în civilizaţia denumită adesea „postmodernă“, cu atât avem parte de mai mult stres, nemulţumire sufletească, sinucideri etc. Înmulţirea închisorilor, a clinicilor de psihiatrie, a cabinetelor de consiliere şi a celor asemenea lor arată unde poate duce o lume dominată excesiv de nevoia de consum.
Cu toate că, în general, se recunoaşte nocivitatea multora dintre bunurile de consum către care alergăm cu atâta nesaţ, trebuie să admitem şi faptul că, astăzi, viaţa obişnuită a omului nu mai poate fi concepută fără ele. Telefonul mobil sau televizorul, să amintim doar două obiecte omniprezente, fac parte din viaţa de zi cu zi. Pe de o parte, se admite nocivitatea multora dintre aceste bunuri, iar pe de altă parte se recunoaşte imposibilitatea unei vieţi normale fără ele. Răspunsul la această dilemă nu-l poate da, credem noi, decât dimensiunea ascezei.
Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei (Dumnezeu să-l odihnească în pace, că mult bine a făcut multora, în pofida unor scrieri ale sale care se cer încă lămurite) spunea că nevoia de icoană a omului contemporan se naşte tocmai din omniprezenţa imaginilor televizate, tipărite sau chiar reale, pe stradă, în care domină pornografia. Nu fără motiv, lumea creştină occidentală, care nu are în tradiţia ei adevărata icoană, cea bizantină, recurge tot mai des la aceasta. În acelaşi sens, muzica bizantină constituie un răspuns la zgomotul dezlănţuit al muzicii moderne de tot felul care aduce atât dezechilibru sufletesc în viaţa multora.
Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate.
Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan.
Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu.
Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.
Lumea de astăzi este denumită adesea „societate de consum“. Cea mai mare zbatere a economiilor ţărilor dezvoltate, şi nu numai ale lor, este orientată spre „pieţe de desfacere“. Se caută cu disperare noi teritorii cu oameni care absorb tot mai diversificatele produse ale tot mai numeroşilor producători. Nimic nu rezistă în faţa avalanşei „căutătorilor de comori“, numiţi „consumatori“. Izbucnesc războaie, se destramă prietenii, iau naştere alianţe ciudate numai, şi numai pentru a dobândi acele guri mereu nesătule care să înghită fără saţ tot mai multe produse. Afirma, deunăzi, cineva că în Japonia ar funcţiona un institut cu câteva mii de angajaţi, destinat creării unor noi nevoi de consum ale oamenilor.
Dacă acest nesomn al producătorilor ar conduce la ameliorarea vieţii umane, s-ar justifica întrucâtva zbaterea lor. Dimpotrivă, cu cât avansăm mai mult în civilizaţia denumită adesea „postmodernă“, cu atât avem parte de mai mult stres, nemulţumire sufletească, sinucideri etc. Înmulţirea închisorilor, a clinicilor de psihiatrie, a cabinetelor de consiliere şi a celor asemenea lor arată unde poate duce o lume dominată excesiv de nevoia de consum.
Cu toate că, în general, se recunoaşte nocivitatea multora dintre bunurile de consum către care alergăm cu atâta nesaţ, trebuie să admitem şi faptul că, astăzi, viaţa obişnuită a omului nu mai poate fi concepută fără ele. Telefonul mobil sau televizorul, să amintim doar două obiecte omniprezente, fac parte din viaţa de zi cu zi. Pe de o parte, se admite nocivitatea multora dintre aceste bunuri, iar pe de altă parte se recunoaşte imposibilitatea unei vieţi normale fără ele. Răspunsul la această dilemă nu-l poate da, credem noi, decât dimensiunea ascezei.
Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei (Dumnezeu să-l odihnească în pace, că mult bine a făcut multora, în pofida unor scrieri ale sale care se cer încă lămurite) spunea că nevoia de icoană a omului contemporan se naşte tocmai din omniprezenţa imaginilor televizate, tipărite sau chiar reale, pe stradă, în care domină pornografia. Nu fără motiv, lumea creştină occidentală, care nu are în tradiţia ei adevărata icoană, cea bizantină, recurge tot mai des la aceasta. În acelaşi sens, muzica bizantină constituie un răspuns la zgomotul dezlănţuit al muzicii moderne de tot felul care aduce atât dezechilibru sufletesc în viaţa multora.
Icoana şi muzica bizantină constituie latura imagistică şi sonoră a ascezei. Am amintit de acestea două căci, mi se pare, prin ele omul se poate desprinde mai uşor de lumea imaginilor şi zgomotelor provocatoare de mii de patimi şi păcate.
Există, apoi, asceza ca post, rugăciune, filantropie, suferinţă. La auzul acestor cuvinte, oamenii de astăzi, în majoritate, întorc spatele. Doar filantropia, văzută ca asistenţă socială, voluntariat şi luptă împotriva inegalităţilor este, în general, acceptată. Din ceea ce-mi prisoseşte dau şi celui în nevoie. E un lucru bun, dar nu face parte din asceză, din „banii văduvei din Evanghelie“. Postul (ca purificare a omului în întregul său psihosomatic), rugăciunea (ca depăşire a egocentrismului prin legătura cu Dumnezeu) şi acceptarea suferinţei (ca mijloc de exorcizare a răului din om şi din lume) alcătuiesc taina ascezei, ca răspuns personal şi comunitar la „consumismul“ contemporan.
Văzând situaţia în care se află societatea contemporană, ne întrebăm cum de lumea nu dispare în hăul, în nefiinţa din care a fost adusă la fiinţă. Prin mila lui Dumnezeu, n-au dispărut din omenire cele „7.000 de suflete care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal“ (III Regi 19, 18). Sunt încă multe familii în România, şi în alte părţi, în care tatăl, mama şi pruncii lor formează „biserica cea mică de acasă“. Aici, postul, rugăciunea, milostenia, fidelitatea conjugală etc. sunt realităţi fără de care nu se concepe viaţa. Miile de tineri şi tinere care au luat drumul mănăstirii constituie o altă cohortă a plăcuţilor lui Dumnezeu, prin care se exorcizează puterea întunericului din lume. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă, politicieni, oameni de afaceri, pentru care cercetarea ştiinţifică, puterea şi banul sunt mijloace puse în slujba binelui comun, în slujba lui Dumnezeu.
Membrii familiilor creştine, vieţuitorii mănăstirilor şi creştinii angajaţi în viaţa academică, politică sau economică formează „aluatul care dospeşte toată frământătura“ (I Cor. 5, 6). Prin dimensiunea ascetică a vieţii lor, umanitatea îşi găseşte echilibrul interior, iar „societatea de consum“ nu are forţa necesară de a domina totul în lumea de astăzi.
Un rege si patru neveste!
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Vaccinul anti AH1N1 este extrem de periculos
Squalena produce reactii autoimune la injectarea sa atat la oameni, cat si la animalele de laborator. Squalena este un precursor de colesterol si hormoni steorizi (mineralocorticoizi , glucocorticoizi, androgeni, estrogeni si progesteron) . Squalena este produsa si de organism. Ca urmare a injectarii de squalena apar anticorpii la squalena; practic sistemul imunitar va reactiona impotriva unui component propriu extrem de important si implicit substantele ce sunt produse din acest component vor fi afectate. Impactul ar putea fi interesant: infertilitate, perturbarea tuturor proceselor reglate de mineralocorticoizi si glucocorticoizi, boli autoimune in serie si, probabil, multe altele. Adevarul este ca NU STIE NIMENI CAT DE MARE VA FI IMPACTUL. Este doar clar ca va fi un impact imens, la inceput cu paralizii, GBS(Guillain–Barré syndrome), decese, boli autoimune, iar problemele de fertilitate vor fi vizibile peste cativa ani buni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
